11:11 – Libertatea maternă: când mama simte, în sfârșit, că este gata să pornească la drum | Partea 1.

După nouă ani de maternitate și opt ani de dormit împreună, poate că a sosit, în sfârșit, momentul în care fiica mea a devenit suficient de mare încât să pot pleca singură într-o călătorie de trei zile.

O prietenă mi-a recomandat un bilet la un preț foarte bun pentru AI Web Summit 2025 de la Lisabona, programat pe 11 noiembrie. Privind înapoi, pot spune doar atât: a avut dreptate.

Relatările vorbeau despre șaptezeci de mii de participanți și mulțimi impresionante, în continuă mișcare. Nu plănuiam nicio călătorie și totuși, în mine s-a născut un sentiment clar: acum este momentul să plec. Însă maternitatea și atașamentul unui copil nu slăbesc legătura la fel de ușor precum o invitație la un eveniment.

Când copilul are și el un cuvânt de spus

Așa că – așa cum se întâmplă și în multe culturi indigene – a fost nevoie să las copilul să decidă.Copilul de opt ani. Împreună, am analizat dinainte traseul:

-„Mamă, poți pleca doar o zi fără mine!”

-„Draga mea, într-o singură zi abia aș ajunge acolo și ar trebui deja să mă întorc, așa că sigur va trebui să rămân cel puțin o noapte.”

Am continuat să ajustăm ideea, iar curând a devenit clar care era cea mai mare provocare pentru ea:

Somnul. Mai exact, adormirea.

Dansul dintre a te agăța și a lăsa să plece

În discuțiile noastre, am exersat arta de a ne ține și de a ne lăsa – acest dans delicat dintre mamă și fiică.

Pentru mine, ca mamă, întrebarea era: până unde mă retrag în mine însămi și unde este punctul în care mă pierd atât de mult încât acest lucru nu mai servește dansului nostru comun?

Pentru ea, ca și copil, întrebarea era cum poate să-și lase mama să plece astfel încât lumea ei interioară, sensibilă, să rămână în echilibru.

Timp de două săptămâni, am „dansat” aceste întrebări, numind fiecare emoție care apărea.

-„Ce mai este dincolo de asta, draga mea?”

-„Frica și dorul, mamă.”

De la frică la sentimentul de abandon, de la singurătate la gândul morții, și până la bucuria reîntâlnirii – am vorbit despre toate.

Libertatea maternă, cu acordul copilului

În cele din urmă, s-a născut un compromis:

-„Mamă, poți să pleci. Două nopți, trei zile. Nici o oră în plus.”

Un dans în care ne susținem una pe cealaltă, pentru a nu cădea. Ca psiholog și ca mamă, văd din nou și din nou că libertatea maternă nu este o teorie, ci o relație sensibilă între atașament și autenticitate.

Libertatea maternă, cu acordul copilului. Așa am pornit în prima mea călătorie singură, după nouă ani de maternitate.

Dacă și în tine există întrebarea cum poți rămâne mamă, fiind în același timp fidelă ție însăți, programează o sesiune 1:1 și hai să lucrăm împreună pe acest drum delicat, dar profund eliberator.

Acest articol are scop informativ și nu reprezintă un diagnostic sau un sfat medical ori psihologic profesionist. Dacă te confrunți cu dificultăți fizice sau emoționale, este recomandat să ceri ajutorul unui specialist calificat.

© 2025 Antonia Bai Psychology.

Textele și conținuturile reprezintă proprietatea intelectuală a Antonia Bai.

Copierea, republicarea sau utilizarea scrierilor, imaginilor sau fragmentelor sub orice formă este permisă doar cu acordul prealabil al autorului.